Hipertensiunea Mascată: Recunoaștere și Tratament

Hipertensiunea mascată reprezintă un fenotip de tensiune arterială semnificativ, dar adesea trecut cu vederea, care poartă un risc cardiovascular substanțial.

În timp ce par normotensivi în mediul clinic, persoanele cu această afecțiune experimentează tensiune arterială ridicată în viața lor de zi cu zi, expunându-i la riscuri cardiovasculare similare cu cele având hipertensiune susținută.

Definiția și Clasificarea Hipertensiunii Mascate

Hipertensiunea mascată este definită ca o afecțiune în care tensiunea arterială pare normală când este măsurată într-un cadru clinic (<140/90 mmHg), dar depășește valorile prag când este măsurată în afara mediului clinic.

Această discrepanță între măsurătorile din cabinet și cele din afara cabinetului creează o provocare de diagnostic care poate duce la subtratarea hipertensiunii și la creșterea riscului cardiovascular.

Societatea Europeană de Hipertensiune a stabilit praguri specifice, diagnosticând hipertensiunea mascată atunci când valorile tensiunii arteriale la domiciliu depășesc 135/85 mmHg, valorile ambulatorii diurne depășesc 135/85 mmHg sau valorile ambulatorii pe 24 de ore depășesc 130/80 mmHg, în ciuda valorilor normale din cabinet.

Fenotipul hipertensiunii mascate cuprinde mai multe clasificări bazate pe statusul tratamentului și contextele de măsurare.
La persoanele netratate, hipertensiunea mascată se referă la valori normale în clinică cu măsurători ridicate în afara clinicii.
Când acest fenomen apare la pacienții hipertensivi tratați, este denumit hipertensiune mascată necontrolată (MUCH), indicând că terapia antihipertensivă pare eficientă în timpul vizitelor la cabinet, dar nu reușește să controleze tensiunea arterială în situații cotidiene.
Clasificarea ulterioară face distincție între hipertensiunea mascată diurnă, adesea asociată cu stresul ocupațional sau factorii de stil de viață, și hipertensiunea mascată nocturnă, de obicei legată de afecțiuni precum apneea obstructivă de somn, diabetul, boala renală cronică sau sindromul metabolic.

Prevalența hipertensiunii mascate este substanțială, cu estimări variind între 10% și 30% din populația generală.

Studiul PAMELA a raportat o prevalență de 9%, în timp ce alte cercetări indică cifre între 10-20% la persoanele care frecventează clinicile de hipertensiune.

Factorii de Risc și Demografia

Spre deosebire de hipertensiunea de halat alb, care afectează predominant indivizii în vârstă și femeile, hipertensiunea mascată prezintă modele demografice diferite.

Apare mai frecvent la pacienții mai tineri și arată o predominanță masculină mai puternică.

Această distribuție de vârstă și gen sugerează mecanisme subiacente distincte care diferențiază hipertensiunea mascată de alte fenotipuri de hipertensiune.

Mai mulți factori de risc au fost asociați cu hipertensiunea mascată.

Elementele de stil de viață joacă un rol semnificativ, mediile cu nivel ridicat de stres, activitatea fizică crescută în timpul zilei, obiceiurile de fumat și consumul de alcool contribuind toate la dezvoltarea acestei afecțiuni.
Obezitatea și factorii metabolici demonstrează, de asemenea, legături clare cu hipertensiunea mascată, indicând natura multifactorială a etiologiei sale.
Mecanismele patofiziologice care stau la baza hipertensiunii mascate rămân complexe și nu sunt pe deplin înțelese.
Pacienții cu tensiune arterială ridicată din cauza consumului de alcool sau a fumatului pot prezenta tensiune arterială mai scăzută în cabinet când se abțin înainte de vizitele clinice.
În plus, sensibilitatea baroreceptorilor scăzută la pacienții vârstnici, apneea obstructivă de somn la persoanele obeze și durata scurtă a somnului la adolescenți pot contribui la fenomenul de hipertensiune mascată.

Aceste căi diverse sugerează că hipertensiunea mascată reprezintă o afecțiune heterogenă cu multiple etiologii potențiale.

Semnificația Clinică și Riscul Cardiovascular

Importanța recunoașterii hipertensiunii mascate se extinde dincolo de prevalența sa la implicațiile semnificative pentru sănătatea cardiovasculară.

Multiple studii au demonstrat că hipertensiunea mascată crește substanțial riscul cardiovascular, apropiindu-se de nivelurile observate în hipertensiunea susținută.

O meta-analiză a șapte studii implicând 11.502 participanți cu o vârstă medie de 63 de ani a arătat că persoanele cu hipertensiune mascată au avut un risc dublu de a experimenta primele evenimente cardiovasculare comparativ cu persoanele normotensive, în timpul unei perioade de urmărire de 8,0 ani.

Similar, o altă meta-analiză a studiilor observaționale a constatat că hipertensiunea mascată a fost asociată cu un risc crescut de 2,09 ori de evenimente cardiovasculare.

Acest risc ridicat a persistat în diferite populații de studiu și metodologii, confirmând relația robustă dintre hipertensiunea mascată și rezultatele cardiovasculare adverse.
Efectele hipertensiunii mascate se extind la afectarea organelor țintă, validând în continuare semnificația sa clinică.
Dovezile indică faptul că persoanele cu hipertensiune mascată demonstrează un indice de masă ventriculară stângă crescut, o grosime mai mare a intimei-mediei carotidiene și niveluri ridicate de albumină urinară în comparație cu persoanele normotensive.

De fapt, acești markeri de afectare a organelor țintă la pacienții cu hipertensiune mascată reflectă adesea pe cei observați la pacienții cu hipertensiune susținută, sugerând impacturi patofiziologice comparabile.

Studiile pe termen lung au arătat în mod constant rezultate prognostice slabe pentru hipertensiunea mascată netratată.

Într-o cohortă japoneză de 1.332 de persoane urmărite timp de 10 ani, persoanele cu hipertensiune mascată au demonstrat un risc crescut de 1,88 ori de mortalitate prin boli cardiovasculare, un risc mai mare de 2,17 ori de accident vascular cerebral și o creștere de 2,13 ori a mortalității combinate prin boli cardiovasculare și accident vascular cerebral, comparativ cu persoanele normotensive.

Aceste cifre se apropie de riscurile observate în hipertensiunea susținută, subliniind că hipertensiunea mascată nu ar trebui considerată o afecțiune benignă.

Recunoaștere și Abordări Diagnostice

Detectarea hipertensiunii mascate prezintă provocări unice din cauza prezentării sale normale în medii clinice.
Recunoașterea necesită evaluarea tensiunii arteriale în afara cabinetului, fie prin monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (ABPM), fie prin monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu (HBPM).
Ambele metode oferă informații valoroase despre modelele de tensiune arterială în afara mediului clinic, deși captează aspecte diferite ale variabilității tensiunii arteriale.
ABPM de douăzeci și patru de ore reprezintă standardul de aur pentru diagnosticarea hipertensiunii mascate, oferind date cuprinzătoare despre modelele de tensiune arterială pe parcursul ciclurilor de zi și noapte.
Această metodă captează tensiunea arterială în timpul diverselor activități zilnice și al somnului, oferind perspective asupra variațiilor ritmului circadian care pot fi relevante clinic.
ABPM poate identifica hipertensiunea nocturnă izolată, care poate reprezenta până la 24% din toți pacienții hipertensivi mascați, un fenomen pe care HBPM nu-l poate detecta.

Cu toate acestea, dispozitivele ABPM sunt scumpe, necesită software specializat pentru interpretare și pot fi prost tolerate de unii pacienți, limitând implementarea lor pe scară largă.

În plus, reproductibilitatea diagnosticului de hipertensiune mascată folosind ABPM merită luată în considerare.

Studiile au arătat o reproductibilitate moderată (68%-88%) în evaluările pe termen scurt, sugerând că o singură sesiune ABPM poate fi insuficientă pentru diagnosticul definitiv.

Monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu oferă o alternativă accesibilă care permite evaluarea pe termen mai lung a modelelor de tensiune arterială.

HBPM ar trebui înregistrată timp de cel puțin 4 zile și, în mod ideal, 7 zile, cu măsurători efectuate de două ori pe zi dimineața și seara.
Această metodă oferă o acceptare mai bună a pacientului și valoare prognostică similară cu ABPM în anumite contexte.
Unele studii sugerează că HBPM poate detecta un procent mai mare de pacienți cu hipertensiune mascată decât ABPM, deși nu poate identifica pe cei cu hipertensiune nocturnă izolată.
Ghidurile actuale sugerează screening pentru hipertensiunea mascată la persoanele cu valori de tensiune arterială normală-înaltă în cabinet.
În mod specific, cei cu tensiune arterială sistolică la cabinet între 120-129 mmHg sau tensiune arterială diastolică la cabinet între 75-79 mmHg reprezintă candidați adecvați pentru evaluarea tensiunii arteriale în afara cabinetului.
Alte grupuri care justifică screening-ul includ persoanele cu valori ocazionale ridicate ale tensiunii arteriale, persoanele tinere cu tensiune arterială normală sau normal-înaltă la cabinet care au hipertrofie ventriculară stângă, cele cu antecedente familiale de hipertensiune la ambii părinți, diabeticii, persoanele cu factori de risc cardiovascular multipli și persoanele obeze.

Ghidurile Asociației Americane a Inimii recomandă definirea hipertensiunii mascate ca tensiune arterială la cabinet sub 130/80 mmHg cu tensiune arterială medie vigilă ABPM egală sau depășind 130/80 mmHg, deși unele cercetări sugerează o reproductibilitate ușor mai bună folosind praguri mai înalte (tensiune arterială la cabinet <140/90 mmHg și tensiune arterială medie vigilă ABPM ≥135/85 mmHg).

Strategii de Tratament

Odată ce hipertensiunea mascată este confirmată, trebuie implementat un management cuprinzător similar cu cel pentru hipertensiunea susținută.

Abordarea tratamentului începe cu evaluarea amănunțită a riscului cardiovascular, incluzând electrocardiogramă, profil lipidic în repaus alimentar, glicemie în repaus alimentar, panou metabolic de bază și analiză de urină.

Această evaluare oferă context pentru individualizarea strategiilor de tratament bazate pe profilul general de risc cardiovascular.

Intervenția farmacologică formează piatra de temelie a tratamentului pentru hipertensiunea mascată.

Pacienții ar trebui să primească medicamente antihipertensive urmând aceleași principii aplicate hipertensiunii susținute, cu scopul de a obține controlul tensiunii arteriale pe parcursul întregii perioade de 24 de ore.
Aceasta implică, de obicei, selectarea agenților cu durate lungi de acțiune pentru a asigura o acoperire consistentă, în special în perioadele vulnerabile, cum ar fi orele de dimineață devreme, când apar multe evenimente cardiovasculare.
Algoritmul de tratament poate începe cu pacienții care demonstrează tensiune arterială normal-înaltă la cabinet (130-139/85-89 mmHg) care sunt supuși evaluării tensiunii arteriale în afara cabinetului pentru a exclude hipertensiunea mascată.
Dacă se detectează hipertensiune mascată, se recomandă confirmarea cu un al doilea ABPM în termen de două luni înainte de inițierea tratamentului.

Pentru pacienții ale căror valori HBPM se încadrează în intervalul 125-135/76-84 mmHg, ar trebui efectuat ABPM de confirmare, deoarece rata hipertensiunii mascate este mai mare în acest interval de tensiune arterială.

Modificările stilului de viață reprezintă o abordare complementară esențială terapiei farmacologice.

Aceste intervenții abordează mulți dintre factorii de risc subiacenți asociați cu hipertensiunea mascată și pot include renunțarea la fumat, moderarea consumului de alcool, gestionarea greutății, activitate fizică regulată, tehnici de reducere a stresului și modificări dietetice, cum ar fi reducerea aportului de sodiu și adoptarea unui model alimentar sănătos pentru inimă.

Având în vedere asocierea dintre hipertensiunea mascată și factorii de stil de viață precum stresul, fumatul și consumul de alcool, aceste abordări nefarmacologice pot fi deosebit de relevante.

Strategia de monitorizare pentru pacienții cu hipertensiune mascată necesită o considerație specială.
Deoarece măsurătorile tensiunii arteriale la cabinet singure nu pot evalua eficacitatea tratamentului, monitorizarea regulată a tensiunii arteriale în afara cabinetului devine esențială pentru ghidarea terapiei.
Pacienții ar trebui educați privind tehnica corectă de HBPM și încurajați să mențină jurnale de tensiune arterială care pot informa ajustările tratamentului.
ABPM periodică poate fi, de asemenea, valoroasă pentru a evalua cuprinzător eficacitatea tratamentului, în special pentru evaluarea controlului tensiunii arteriale nocturne.
În ciuda raționamentului clar pentru tratarea hipertensiunii mascate, este important să recunoaștem că studiile clinice specifice care evaluează rezultatele tratamentului în această populație rămân limitate.

Justificarea tratamentului derivă în mare parte din riscul cardiovascular stabilit asociat cu afecțiunea și dovezile robuste că reducerea tensiunii arteriale îmbunătățește în general rezultatele cardiovasculare.

Această abordare reprezintă o extensie logică a principiilor de management al hipertensiunii în timp ce domeniul așteaptă dovezi mai specifice din studii clinice țintite.

Concluzie

Hipertensiunea mascată reprezintă un factor de risc cardiovascular semnificativ, dar adesea nerecunoscut, afectând 10-30% din populația generală.

Discrepanța dintre tensiunea arterială normală la cabinet și valorile ridicate în afara cabinetului creează o provocare de diagnostic care necesită ca clinicienii să mențină un indice ridicat de suspiciune, în special în grupurile demografice cu risc mai mare și cele cu factori de risc cardiovascular.

Implicațiile cardiovasculare ale hipertensiunii mascate sunt substanțiale, cu un risc aproximativ dublu de evenimente cardiovasculare adverse comparativ cu indivizii normotensivi.

Acest risc ridicat este paralel cu cel al hipertensiunii susținute, subliniind importanța strategiilor eficiente de recunoaștere și management.

Asocierea cu afectarea organelor țintă accentuează în continuare semnificația clinică a acestei afecțiuni.

Diagnosticul necesită evaluarea tensiunii arteriale în afara cabinetului fie prin ABPM, fie prin HBPM, fiecare metodă oferind avantaje distincte.

ABPM oferă acoperire cuprinzătoare pe 24 de ore, inclusiv măsurători nocturne, dar are limitări în accesibilitate și reproductibilitate.

HBPM oferă mai multă comoditate și capacități de monitorizare pe termen lung, dar nu poate detecta modelele de tensiune arterială nocturnă.

Integrarea ambelor abordări poate oferi imaginea cea mai completă a comportamentului tensiunii arteriale.

Tratamentul ar trebui să urmeze principii similare cu cele pentru hipertensiunea susținută, inclusiv terapie farmacologică și modificări ale stilului de viață.

Monitorizarea regulată a tensiunii arteriale în afara cabinetului devine esențială pentru evaluarea eficacității tratamentului.

În timp ce studiile specifice de rezultate concentrate pe tratamentul hipertensiunii mascate sunt limitate, riscul cardiovascular stabilit oferă un raționament puternic pentru intervenție.

Surse

Articole Recomandate

Tipuri

Medicamente

Simptome și diagnostic

Tratamente naturale și stil de viață

Complicații și afecțiuni asociate

Disclaimer

Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament.
Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.

source https://cardiologiebucuresti.ro/hipertensiune-mascata/

Cardiologie Bucuresti

Pages

Thursday, May 29, 2025