Hipertiroidismul Crește Tensiunea
Hipertiroidismul afectează semnificativ funcția cardiovasculară, în special reglarea tensiunii arteriale.
Cercetările demonstrează în mod consecvent că excesul de hormon tiroidian duce de obicei la creșterea tensiunii arteriale sistolice, reducând adesea presiunea diastolică, creând un model caracteristic de hipertensiune sistolică izolată cu presiune pulsului lărgită.
Acest efect cardiovascular provine din impactul complex al hipertiroidismului asupra debitului cardiac, rezistenței vasculare, reglării volumului sanguin și complianței arteriale.
Tratamentul tulburării tiroidiene subiacente rezolvă de obicei anomaliile asociate ale tensiunii arteriale, subliniind importanța recunoașterii hipertiroidismului ca potențială cauză secundară a hipertensiunii, în special la pacienții fără factori de risc tradiționali.
Fiziopatologia hipertiroidismului și tensiunea arterială
Hipertiroidismul, caracterizat prin producția excesivă de hormoni tiroidieni, are efecte profunde asupra sistemului cardiovascular.
Hormonul tiroidian acționează asupra aproape fiecărui țesut din corp, cu influențe deosebit de puternice asupra funcției cardiace și tonusului vascular.
Forma activă a hormonului tiroidian, triiodotironina (T3), afectează multiple aspecte ale fiziologiei cardiovasculare, inclusiv ritmul cardiac, contractilitatea cardiacă și rezistența vasculară.
Aceste efecte hormonale modifică colectiv hemodinamica în moduri care cresc de obicei tensiunea arterială sistolică, reducând potențial tensiunea arterială diastolică.
Rolul reglator al tiroidei în metabolism se extinde la modul în care corpul procesează nutrienți precum sodiul, afectând direct reglarea tensiunii arteriale prin mecanisme de echilibru al fluidelor.
Hipertiroidismul netratat poate, în timp, duce la complicații cardiovasculare semnificative dincolo de hipertensiune, inclusiv insuficiență cardiacă, aritmii și risc crescut de evenimente coronariene.
Modificări hemodinamice în hipertiroidism
Profilul hemodinamic al hipertiroidismului include mai multe modificări caracteristice care influențează direct tensiunea arterială.
Debitul cardiac crește semnificativ—uneori până la 300% mai mare decât normal—din cauza ritmului cardiac crescut (de obicei crescut cu 4-58 bătăi pe minut) și contractilității cardiace îmbunătățite.
Rezistența vasculară sistemică scade simultan cu aproximativ 300-1000 dyne-sec-cm⁻⁵, deoarece T3 cauzează vasodilatație periferică în arteriolele de rezistență.
Volumul sanguin se extinde cu aproximativ 5,5% în stări hipertiroidiene, determinat de eliberarea crescută de renină, reabsorbția crescută de sodiu și stimularea producției de eritropoietină.
Efectul combinat al acestor modificări—debitul cardiac crescut care împinge împotriva rezistenței vasculare scăzute—creează modelul caracteristic de presiune sistolică crescută cu presiune diastolică normală sau scăzută.
În plus, hipertiroidismul crește rigiditatea arterială, contribuind și mai mult la presiunea sistolică ridicată și presiunea pulsului lărgită.
Model specific de tensiune arterială
Modelul tensiunii arteriale în hipertiroidism se prezintă de obicei ca hipertensiune sistolică izolată.
În hipertiroidism, vasele de sânge se relaxează, ceea ce scade tensiunea arterială diastolică (numărul de jos într-o măsurătoare a tensiunii arteriale).
Simultan, excesul de hormon tiroidian crește forța contracțiilor cardiace, ducând la o creștere a presiunii sistolice (numărul de sus).
Un studiu realizat de cercetători polonezi a demonstrat clar acest model, găsind tensiunea arterială sistolică semnificativ mai mare (132 mmHg vs. 115 mmHg, p<0,001) și tensiunea arterială diastolică semnificativ mai scăzută (72 mmHg vs. 79 mmHg, p<0,01) la pacienții hipertiroidieni comparativ cu controalele sănătoase.
Prevalență și factori de risc
Prevalență și factori de risc
Hipertiroidismul afectează aproximativ 1,3% dintre adulții din Statele Unite, cu impact variat asupra reglării tensiunii arteriale.
Prevalența hipertensiunii în rândul persoanelor cu hipertiroidism este estimată la 20-30%, care este mai mare decât în populația generală de vârstă similară.
Un studiu japonez care compară 321 de pacienți hipertiroidieni cu 324 de subiecți eutiroidieni a raportat tensiune arterială sistolică mai mare în hipertiroidism în mai multe decade de vârstă.
Hipertensiunea secundară—tensiune arterială ridicată cauzată de o afecțiune subiacentă identificabilă—reprezintă aproximativ 10% din toate cazurile de hipertensiune, tulburările tiroidiene contribuind la aproximativ 1% din aceste cazuri.
Riscul de a dezvolta hipertensiune cu hipertiroidism variază cu vârsta, un studiu arătând prevalență semnificativ mai mare la pacienții hipertiroidieni cu vârste între 20-49 de ani comparativ cu indivizii eutiroidieni.
Factori de risc pentru hipertensiunea indusă de hipertiroidism
Mai mulți factori influențează probabilitatea și severitatea hipertensiunii la pacienții hipertiroidieni.
Gradul de elevare a hormonului tiroidian se corelează puternic cu efectele cardiovasculare, hipertiroidismul mai sever cauzând de obicei modificări mai pronunțate ale tensiunii arteriale.
Vârsta pare să modifice relația dintre hipertiroidism și hipertensiune, unele studii arătând asocieri mai puternice la adulții tineri și de vârstă mijlocie.
Afecțiunile cardiovasculare preexistente pot amplifica efectele hipertensive ale hipertiroidismului, în special la pacienții cu rigiditate arterială subiacentă sau boală coronariană.
Durata hipertiroidismului netratat afectează de asemenea rezultatele cardiovasculare, expunerea mai lungă la excesul de hormon tiroidian crescând riscul de hipertensiune persistentă și modificări structurale ale inimii.
În plus, etiologia specifică a hipertiroidismului (boala Graves, gușa nodulară toxică, etc.) poate influența modelul și severitatea efectelor cardiovasculare.
Complicații cardiovasculare
Complicații cardiovasculare
Efectele hipertiroidismului asupra tensiunii arteriale contribuie la o gamă de potențiale complicații cardiovasculare.
Fibrilația atrială este o complicație comună a hipertiroidismului, cu cel mai mare risc observat când TSH-ul seric este sub 0,10 mIU/l.
Asociația Americană a Tiroidei raportează că persoanele cu hipertiroidism se confruntă cu risc crescut de boală coronariană, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă și fibrilație atrială.
Efortul cardiac crește semnificativ în hipertiroidism, deoarece inima pompează mai puternic și rapid, putând duce la insuficiență cardiacă dacă afecțiunea rămâne netratată.
Combinația de hipertensiune și hipertiroidism poate accelera deteriorarea vaselor de sânge și a mușchiului cardiac, creând un efect compus asupra riscului cardiovascular.
Hipertrofia ventriculară stângă se poate dezvolta pe măsură ce inima se adaptează la efortul crescut impus de hipertiroidism și modificările asociate ale tensiunii arteriale.
Risc cardiovascular pe termen lung
Implicațiile cardiovasculare pe termen lung ale hipertiroidismului se extind dincolo de efectele hemodinamice imediate.
Studiul Rotterdam, implicând peste 9.000 de participanți, a constatat că riscul de mortalitate cardiovasculară a crescut într-o manieră liniară cu hipertiroidismul subclinic și nivelurile de T4 liber aproape de limita superioară a intervalului de referință.
O revizuire sistematică largă cu date de la peste 70.000 de persoane a determinat că hipertiroidismul subclinic a fost asociat cu risc crescut de mortalitate totală, insuficiență cardiacă, fibrilație atrială și mortalitate prin boală coronariană.
Lillevang-Johansen et al. au demonstrat că pacienții hipertiroidieni netratați și insuficient tratați au avut risc cardiovascular crescut, în timp ce tirotoxicoza controlată suficient nu a crescut riscul cardiovascular.
Aceste constatări subliniază importanța monitorizării tratamentului și menținerii eutiroidismului pentru protecția sănătății cardiovasculare.
Brandt et al. au găsit o creștere semnificativă de 20% a mortalității la pacienții cu hipertiroidism în meta-analiza lor bazată pe șapte studii.
Diagnostic și prezentare clinică
Diagnostic și prezentare clinică
Recunoașterea hipertiroidismului ca potențială cauză a hipertensiunii necesită conștientizarea prezentării sale clinice caracteristice.
Simptomele includ adesea bătăi rapide ale inimii, pierdere neințenționată în greutate în ciuda apetitului crescut, iritabilitate, probleme de somn și toleranță scăzută la căldură.
Manifestările cardiovasculare includ de obicei tahicardie, presiune a pulsului crescută, palpitații și uneori dureri toracice, în special la pacienții cu boală coronariană subiacentă.
Examinarea fizică poate dezvălui o glandă tiroidă mărită, tremor, piele caldă și umedă și hiperreflexie, alături de constatările de tensiune arterială ridicată.
Diagnosticul de laborator confirmă hipertiroidismul prin teste anormale ale funcției tiroidiene, cu niveluri crescute de T4 liber și/sau T3 și hormon stimulator al tiroidei (TSH) suprimat.
Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale poate dezvălui modele unice la pacienții hipertiroidieni, deși dacă există sau nu un declin nocturn atenuat al tensiunii arteriale rămâne controversat.
Diagnostic diferențial
Distingerea hipertensiunii induse de hipertiroidism de hipertensiunea esențială implică o evaluare clinică atentă.
Hipertensiunea secundară ar trebui suspectată la pacienții fără factori de risc tradiționali pentru hipertensiunea esențială, cum ar fi obezitatea, inactivitatea sau istoricul familial.
Modelul caracteristic de hipertensiune sistolică izolată cu presiune a pulsului crescută poate oferi un indiciu diagnostic important care indică spre hipertiroidism.
Prezența altor simptome clasice de hipertiroidism—inclusiv pierderea în greutate în ciuda apetitului crescut, intoleranța la căldură, tremorul și anxietatea—ar trebui să determine testarea funcției tiroidiene chiar și la pacienții care se prezintă inițial cu hipertensiune.
Examinarea cardiovasculară dezvăluind tahicardie, pulsuri puternice și șoc apexian hiperdinamic alături de hipertensiune sugerează și mai mult posibilul hipertiroidism.
În plus, rezistența la terapia antihipertensivă convențională ar putea indica o cauză subiacentă secundară precum hipertiroidismul, în special la pacienții tineri cu hipertensiune nou-apărută.
Abordări de tratament
Abordări de tratament
Tratamentul primar pentru hipertensiunea indusă de hipertiroidism se concentrează pe normalizarea funcției tiroidiene.
Când hipertiroidismul este tratat eficient, tensiunea arterială se îmbunătățește de obicei pe măsură ce modificările hemodinamice subiacente se rezolvă.
Opțiunile de tratament pentru hipertiroidism includ medicamente antitiroidiene (metimazol, propiltiouracil), terapie cu iod radioactiv și ocazional îndepărtarea chirurgicală a glandei tiroide.
Beta-blocantele sunt adesea utilizate ca terapie adjuvantă pentru a controla ritmul cardiac și a ameliora simptomele simpatice în așteptarea efectului complet al tratamentului tiroidian definitiv.
Medicamentele antihipertensive convenționale pot fi necesare în perioada inițială înainte ca funcția tiroidiană să se normalizeze, în special dacă creșterea tensiunii arteriale este severă.
După tratamentul cu succes al hipertiroidismului, studiile demonstrează reduceri semnificative ale tensiunii arteriale sistolice și ale ritmului cardiac, cu normalizarea debitului cardiac.
Monitorizare și urmărire
Monitorizarea atentă atât a funcției tiroidiene, cât și a tensiunii arteriale este esențială în timpul tratamentului.
Evaluarea regulată a nivelurilor hormonului tiroidian ajută la asigurarea dozării adecvate a medicamentelor antitiroidiene și progresul spre eutiroidism.
Măsurătorile tensiunii arteriale ar trebui efectuate la fiecare vizită de urmărire, cu considerarea monitorizării ambulatorii în cazuri selectate pentru a evalua eficacitatea tratamentului.
Parametrii cardiovasculari, inclusiv ritmul cardiac, simptomele de insuficiență cardiacă și tulburările de ritm, ar trebui evaluate pe parcursul tratamentului.
Urmărirea pe termen lung rămâne importantă chiar și după atingerea eutiroidismului, deoarece unele modificări cardiovasculare pot persista sau necesita management suplimentar.
Obiectivul tratamentului ar trebui să fie atingerea și menținerea funcției tiroidiene normale, deoarece cercetările arată că tirotoxicoza controlată suficient nu crește riscul cardiovascular, în timp ce hipertiroidismul netratat sau insuficient tratat o face.
Concluzie
Concluzie
Hipertiroidismul afectează semnificativ funcția cardiovasculară și reglarea tensiunii arteriale prin multiple mecanisme fiziologice.
Excesul de hormon tiroidian caracteristic acestei afecțiuni duce la debit cardiac crescut, rezistență vasculară alterată și modificări în reglarea volumului sanguin care se manifestă tipic ca hipertensiune sistolică izolată cu presiune a pulsului mărită.
Cercetările demonstrează că persoanele cu hipertiroidism au o prevalență mai mare a hipertensiunii comparativ cu populația generală, cu rate estimate de 20-30%.
Riscurile cardiovasculare asociate cu hipertiroidismul netratat se extind dincolo de hipertensiune pentru a include rate crescute de fibrilație atrială, insuficiență cardiacă, boală coronariană și accident vascular cerebral.
Recunoașterea hipertiroidismului ca potențială cauză a hipertensiunii secundare este crucială, în special la pacienții care se prezintă cu semne caracteristice precum tahicardie, presiune a pulsului crescută și simptome precum intoleranța la căldură sau pierderea neințenționată în greutate.
Tratamentul eficient al tulburării tiroidiene subiacente rezolvă de obicei anomaliile asociate ale tensiunii arteriale, subliniind importanța abordării cauzei fundamentale mai degrabă decât simpla gestionare simptomatică a hipertensiunii.
Cercetările continuă să elucideze relația complexă dintre funcția tiroidiană și sănătatea cardiovasculară, subliniind necesitatea unor abordări cuprinzătoare de îngrijire care vizează atât aspectele endocrine, cât și cele cardiovasculare ale hipertiroidismului.
Disclaimer
- Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament.
- Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
- Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
- Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
- Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.
source https://cardiologiebucuresti.ro/hipertiroidism/
No comments:
Post a Comment