Lista medicamente beta blocante

Beta-blocantele, cunoscute și ca agenți de blocare beta-adrenergici, sunt o clasă de medicamente care blochează efectele hormonilor de stres precum adrenalina asupra inimii și vaselor de sânge.

Aceste medicamente joacă un rol crucial în gestionarea diferitelor afecțiuni cardiovasculare și s-au extins pentru a trata alte probleme medicale dincolo de sănătatea inimii.

Mecanismul de Acțiune și Efectele Fiziologice

Beta-blocantele acționează în principal prin legarea de beta-adrenoreceptori, împiedicând atașarea neurotransmițătorilor precum norepinefrina și epinefrina la acești receptori.

Această acțiune inhibă stimularea simpatică a inimii, ceea ce rezultă în multiple efecte cardiovasculare benefice.

Când sunt administrate beta-blocante, acestea reduc frecvența cardiacă, scad contractilitatea cardiacă, încetinesc viteza de conducere și moderează rata de relaxare a inimii.
Aceste efecte combinate scad semnificativ cererea de oxigen a miocardului și îmbunătățesc toleranța la efort pentru pacienții cu diverse afecțiuni cardiace.
Corpul uman conține diferite subtipuri de receptori beta care servesc funcții fiziologice distincte.
Receptorii beta-1 se găsesc predominant în inimă și rinichi, în timp ce receptorii beta-2 există în principal în țesutul muscular neted al sistemului respirator, vaselor de sânge și sistemului nervos.
Când receptorii beta-1 sunt activați, aceștia cresc frecvența cardiacă, întăresc contracțiile inimii și accelerează conducerea impulsurilor electrice prin inimă.
În plus, ei stimulează eliberarea de renină în rinichi, care joacă un rol în reglarea tensiunii arteriale. Receptorii beta-2, când sunt activați, cauzează bronhodilatație, vasodilatație în vasele de sânge care servesc mușchii scheletici, glicogenoliză în țesutul hepatic și muscular, și relaxarea uterului, vezicii urinare și tractului gastrointestinal.
Corpul conține și receptori beta-3, găsiți în principal în celulele adipoase și vezica urinară, care facilitează lipoliza și relaxarea vezicii când sunt stimulați.

Clasificarea Beta-Blocantelor

Beta-blocantele pot fi categorizate în funcție de selectivitatea lor pentru diferite subtipuri de receptori beta, ceea ce influențează semnificativ efectele lor clinice și potențialele profile de efecte secundare.

Beta-Blocante Cardioselective

Beta-blocantele cardioselective blochează predominant receptorii beta-1 găsiți în inimă, cu efect minim asupra receptorilor beta-2 din plămâni și din alte părți.

Această acțiune selectivă le permite să reducă volumul de muncă cardiac minimizând în același timp efectele nedorite asupra sistemului respirator.

Medicamentele din această categorie includ acebutolol, atenolol, betaxolol, bisoprolol, esmolol, metoprolol, nebivolol și timolol.

Cardioselectivitatea devine deosebit de importantă când tratăm pacienți cu afecțiuni respiratorii precum astmul sau boala pulmonară obstructivă cronică, deoarece beta-blocantele non-selective ar putea exacerba bronhoconstricția la acești indivizi.

Metoprololul, disponibil sub numele de marcă Lopressor și Toprol-XL, reprezintă unul dintre cele mai frecvent prescrise beta-blocante cardioselective.

Tratează eficient hipertensiunea și angina, reducând în același timp riscul de mortalitate după infarctul miocardic.

În mod similar, atenololul (Tenormin) ajută la gestionarea hipertensiunii și anginei cronice și reduce mortalitatea la pacienții cu infarct miocardic cunoscut sau suspectat care sunt hemodinamic stabili.

Beta-Blocante Non-selective

Beta-blocantele non-selective inhibă atât receptorii beta-1, cât și beta-2 din întregul corp.

Această acțiune mai largă oferă o blocare beta cuprinzătoare, dar poate crește riscul anumitor efecte secundare, în special probleme respiratorii la indivizii susceptibili.

Medicamentele clasificate ca non-selective includ carvedilol, labetalol, nadolol, penbutolol, pindolol, propranolol și sotalol.

Propranololul (Inderal, Angilol) se remarcă ca unul dintre cele mai vechi și recunoscute beta-blocante non-selective.

Versatilitatea sa se extinde dincolo de aplicațiile cardiovasculare pentru a include tratamentul tremorului esențial, prevenirea migrenei și gestionarea simptomelor de anxietate.

Nadololul (Corgard) oferă o altă opțiune non-selectivă cu un timp de înjumătățire deosebit de lung, permițând dozarea o dată pe zi la mulți pacienți.

Beta-Blocante cu Proprietăți Speciale

Unele beta-blocante posedă proprietăți farmacologice unice dincolo de simpla blocare a receptorilor, care pot influența aplicațiile lor clinice și profilurile de efecte secundare.

Activitate Simpatomimetică Intrinsecă

Beta-blocantele cu activitate simpatomimetică intrinsecă (ASI) activează parțial receptorii beta, împiedicând simultan legarea norepinefrinei.

Această activitate parțială de agonist poate rezulta în reducerea mai puțin pronunțată a frecvenței cardiace în repaus comparativ cu alte beta-blocante.

Medicamentele cu această proprietate includ acebutolol, carteolol, labetalol, penbutolol și pindolol.

Pindololul (Visken) exemplifică această subclasă, oferind blocare beta cu risc redus de bradicardie severă în repaus.

Activitate de Blocare Alfa

Anumite beta-blocante blochează și receptorii alfa-1 adrenergici, oferind efecte suplimentare de vasodilatație care completează acțiunile lor de blocare beta.

Acest mecanism dual beneficiază în special pacienții cu hipertensiune, deoarece abordează atât debitul cardiac, cât și rezistența vasculară periferică.

Carvedilolul (Coreg) și labetalolul (Trandate, Normodyne) reprezintă această categorie specializată.

Labetalolul se remarcă pentru utilizarea sa în urgențele hipertensive datorită proprietăților sale echilibrate de blocare alfa și beta.

Activitate de Stabilizare a Membranei

Mai multe beta-blocante demonstrează activitate de stabilizare a membranei, un efect care seamănă cu acțiunile anestezice locale și poate oferi beneficii antiaritmice suplimentare.

Betaxolol, metoprolol, pindolol și propranolol prezintă toate această caracteristică în grade diferite.

Această proprietate devine deosebit de relevantă la doze mai mari și poate contribui la eficacitatea lor în tratarea anumitor aritmii cardiace.

Aplicații Clinice ale Beta-Blocantelor

Beta-blocantele servesc ca agenți terapeutici esențiali în numeroase afecțiuni medicale, cu aplicațiile lor primare în medicina cardiovasculară și mai multe utilizări importante dincolo de sistemul cardiovascular.

Indicații Cardiovasculare

Utilizarva predominantă a beta-blocantelor se centrează pe afecțiunile cardiovasculare.

Ele tratează eficient angina pectorală prin reducerea cererii de oxigen miocardic, scăzând astfel durerea ischemică în timpul efortului.

Pentru pacienții cu insuficiență cardiacă, beta-blocantele îmbunătățesc funcția cardiacă și ratele de supraviețuire în ciuda mecanismului lor inițial contraintuitiv.

În gestionarea hipertensiunii, ele reduc tensiunea arterială prin scăderea debitului cardiac și inhibarea eliberării de renină, deși sunt adesea utilizate ca agenți de linia a doua după diuretice sau în terapie combinată.

Beta-blocantele joacă, de asemenea, un rol crucial în gestionarea aritmiilor cardiace prin încetinirea conducerii prin căile electrice ale inimii.

După infarctul miocardic, aceste medicamente îmbunătățesc semnificativ ratele de supraviețuire și previn evenimentele cardiace ulterioare.

În plus, ele ajută la gestionarea diverselor forme de tahicardie și servesc ca terapii fundamentale pentru boala coronariană.

Aplicații Non-Cardiovasculare

Dincolo de sănătatea inimii, beta-blocantele demonstrează eficacitate în prevenirea durerilor de cap migrenoase, cercetările sugerând că pot reduce frecvența episoadelor de la aproximativ cinci la trei pe lună.

Pentru tremorul esențial, beta-blocante precum propranololul servesc ca tratament de primă linie conform recomandărilor FDA.

De asemenea, ele ajută la gestionarea simptomelor hipertiroidismului prin blocarea efectelor periferice ale excesului de hormoni tiroidieni.

Tulburările de anxietate, în special anxietatea de performanță, răspund adesea bine la terapia cu beta-blocante, deoarece aceste medicamente reduc manifestările fizice ale anxietății precum tremuratul și palpitațiile.

Lista Comprehensivă a Medicamentelor Beta-Blocante

Clasa beta-blocantelor cuprinde numeroase medicamente cu proprietăți variate, profile de selectivitate și aplicații clinice.

Înțelegerea acestor diferențe ajută clinicienii să selecteze agentul cel mai potrivit pentru pacienții individuali.

Acebutololul, comercializat sub numele de marcă Sectral, funcționează ca un beta-blocant cardioselectiv cu activitate simpatomimetică intrinsecă.

Această combinație de proprietăți îl face deosebit de util pentru pacienții care nu pot tolera reduceri semnificative ale frecvenței cardiace în repaus.

Atenololul (Tenormin) oferă blocare beta cardioselectivă, deși această selectivitate scade la doze mai mari.

A fost un stâlp în gestionarea hipertensiunii de decenii, cu dozare convenabilă o dată pe zi.

Betaxololul (Kerlone) oferă o altă opțiune cardioselectivă cu proprietăți de stabilizare a membranei și un timp de înjumătățire extins potrivit pentru administrare o dată pe zi.
Bisoprololul, disponibil ca Zebeta, Cardicor sau Emcor, oferă blocare foarte selectivă a receptorilor beta-1 cu efect minim asupra receptorilor beta-2 chiar și la doze mai mari.
Această selectivitate înaltă îl face deosebit de valoros pentru pacienții cu afecțiuni respiratorii concomitente.
Carvedilolul (Coreg) combină blocarea beta non-selectivă cu proprietăți de blocare alfa-1, oferind efecte antihipertensive cuprinzătoare și beneficii particulare în tratamentul insuficienței cardiace.
Esmololul (Brevibloc) se remarcă pentru durata sa de acțiune ultra-scurtă, făcându-l de neprețuit în setările de îngrijire critică unde titrarea rapidă și reversibilitatea sunt esențiale.
Labetalolul (Trandate, Normodyne) oferă efecte combinate de blocare alfa și beta cu un profil hemodinamic favorabil pentru urgențele hipertensive și hipertensiunea asociată sarcinii.
Metoprololul, comercializat ca Lopressor, Toprol-XL sau Betaloc, rămâne unul dintre cele mai prescrise beta-blocante la nivel mondial, cu dovezi extensive care susțin utilizarea sa în multiple indicații cardiovasculare.
Nadololul (Corgard) oferă blocare beta non-selectivă cu un timp de înjumătățire excepțional de lung, permițând dozarea fiabilă o dată pe zi.

Nebivololul (Bystolic) reprezintă un beta-blocant de generație mai nouă cu blocare beta-1 foarte selectivă și proprietăți vasodilatatorii unice mediate de oxidul nitric, oferind potențiale avantaje în anumite populații de pacienți.

Penbutololul (Levatol) și pindololul (Visken) prezintă ambele blocare beta non-selectivă cu activitate simpatomimetică intrinsecă, rezultând efecte mai puțin pronunțate asupra frecvenței cardiace în repaus.

Propranololul, beta-blocantul prototip comercializat ca Inderal sau Angilol, oferă blocare non-selectivă cuprinzătoare și rămâne valoros pentru numeroase indicații dincolo de boala cardiovasculară.

Sotalolul combină blocarea beta non-selectivă cu proprietăți antiaritmice suplimentare de Clasa III, făcându-l deosebit de util pentru gestionarea anumitor aritmii cardiace.

Efecte Secundare și Precauții

Deși în general bine tolerate, beta-blocantele pot produce diverse efecte secundare și necesită considerație atentă la anumite populații de pacienți.

Majoritatea pacienților fie nu experimentează efecte secundare, fie au unele foarte ușoare care de obicei se îmbunătățesc în timp.

Efectele secundare comune includ oboseală, extremități reci datorită circulației periferice reduse, amețeli și ocazional tulburări de somn.
Unii pacienți raportează simptome gastrointestinale precum greață, diaree sau constipație.
Disfuncția sexuală, inclusiv scăderea libidoului și dificultăți erectile, apare la unii indivizi.
Mai puțin frecvent, pacienții pot experimenta depresie, confuzie, probleme de memorie sau reacții alergice cutanate.
Anumite afecțiuni medicale necesită precauție sau contraindică complet utilizarea beta-blocantelor.
Pacienții cu insuficiență cardiacă necontrolată, bradicardie severă, bloc cardiac sau șoc cardiogen în general nu ar trebui să primească aceste medicamente.
Cei cu astm sau boală pulmonară obstructivă cronică se confruntă cu risc crescut de bronhospasm, în special cu agenți non-selectivi.
Pacienții diabetici ar trebui să utilizeze beta-blocante cu prudență, deoarece aceste medicamente pot masca simptomele hipoglicemiei și afecta metabolismul glucozei.
Beta-blocantele pot interacționa cu diverse medicamente, potențial modificând efectele terapeutice sau crescând riscurile de efecte secundare.
Blocantele canalelor de calciu, în special verapamil și diltiazem, pot amplifica efectele bradicardice când sunt combinate cu beta-blocante.

În mod similar, utilizarea concomitentă cu alte medicamente antihipertensive necesită monitorizare atentă pentru a preveni reducerea excesivă a tensiunii arteriale.

Concluzie

Beta-blocantele reprezintă o clasă esențială de medicamente în farmacoterapia modernă, cu aplicații care se extind mult dincolo de indicațiile lor cardiovasculare originale.

Diversele lor mecanisme, profile de selectivitate și proprietăți farmacologice suplimentare permit clinicienilor să selecteze agentul cel mai potrivit pentru nevoile pacientului individual.

În timp ce împărtășesc efecte terapeutice de bază, diversele beta-blocante diferă semnificativ în selectivitatea lor pentru receptori, proprietăți suplimentare, profile de efecte secundare și caracteristici farmacocinetice.

În ciuda disponibilității agenților antihipertensivi mai noi, beta-blocantele își mențin importanța în îngrijirea cardiovasculară cuprinzătoare, în special pentru afecțiuni precum insuficiența cardiacă, managementul post-infarct miocardic și anumite aritmii.

Rolul lor în expansiune în tratarea migrenelor, tremorului esențial, anxietății și glaucomului demonstrează în continuare versatilitatea lor terapeutică.

Surse

Articole Recomandate

Tipuri

Medicamente

Simptome și diagnostic

Tratamente naturale și stil de viață

Complicații și afecțiuni asociate

Disclaimer

Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament.
Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.

source https://cardiologiebucuresti.ro/medicamente-beta-blocante/

Cardiologie Bucuresti

Pages

Saturday, June 14, 2025